Auschwitz: reminiscenţele unei vizite de o zi (I)

Motivele curiozităţii

De mult timp doream sa vizitez un lagăr de concentrare, fie-ca a fost unul bolsevic-sovietic, nazist-fascist sau de o alta coloratură. In zilele noastre se discuta enorm de mult despre politici de ghetoizare – se aplica în mod eficient şi azi orişiunde în lumea noastră: că este vorba despre o metropolă sau o simplă comunitate, ori că este vorba despre servicii publice sau retribuiri financiare. Dacă ghetouri le găsim oriunde, atunci lagăre de concentrare nu prea, mai ales cele cu o destinaţie specială – mass murder, numite şi „fabrici ale morţii”. Chiar dacă şi în zilele noastre modelul este aplicat în anumite situaţii, mai ales în statele sau comunităţile aflate într-o dispută perpetuă, totuşi nu se ajunge la cote şi principii aplicabile de regimul sovietic şi cel nazist.

De ce am fost atât de interesat de o asemenea vizită? La bază sunt trei motive: unul familial, altul informativ-academic, şi al treilea de tipul atitudinii cetăţeneşti. Acum le explic pe fiecare în parte. Primul motiv se referp la faptul că din copilarie mi s-a povestit istoria familiei mele, care a avut de suferit din plin in urma procesului de sovietizare. Maica-mea îmi spune şi astăzi istoria ei trăită in Siberia în perioada anilor 1949 - 1955. Cel de al doilea se refera la faptul că de multe ori citesc materiale sau scrieri, ori mă uit la emisiuni şi filme, care au ca tematică de baza fenomenul de ostracizare publică ale unor persoane marcante, care nu sunt în consens cu o anumită politică sau un anumit regim. Un al treilea motiv este să vezi cu proprii ochi ceea ce nu trebuie să faci, fie în calitate de simplu cetăţean, fie în calitate de manager sau funcţionar public, fie în calitate de formator al opiniei publice, fie în calitate de decident politic. Pentru a înţelege trebuie să treci prin acele locuri şi să vezi cu ochii proprii ce s-a făcut şi să te reculegi printre acele elemente de infrastructură, care au avut ca destinaţie specială exterminarea masificată de sentimente, speranţe, idei, opinii, viziuni - adică de fiinţe umane. Acest ultim motiv se referă la un gen de învăţare sau conştientizare prin vizualizare, chiar dacă este vorba de spaţii temporale şi regimuri diferite.

In mai 2000, într-o deplasare cu rol academic la Cluj, am vizionat filmul La vita e bella – o poveste copleşitoare de salvare a unei fiinţe inocente şi a unei relaţii familiale. Povestea unui joc între barăci şi coridoare de sârmă ghimpată pentru a supravieţui - de a câştiga. Povestea m-a marcat esenţial. De atunci am vizionat filmul cu o captivitate (în sensul prizonierului faţă de subiectul interesat) intensă în fiecare an. Dar, pe lână acesta am mai urmărit şi alte filme, filme documentare, emisiuni de specialitate etc., care au prezentat părţi de adevăr constituind un puzzle imens – în care fiecare are propriul adevăr şi un tablou personalizat despre ce s-a întâmplat şi ce se mai poate întâmpla.

O motivaţie care s-a construit zi de zi, timp de şapte ani. Aşa că în mai 2007, imediat ce am primit vestea ca luna iulie 2007 din propria-mi viaţă va fi dedicată Poloniei, am schiţat în agenda mea un obiectiv strategic - de a vizita cea mai mare „fabrică a morţii”, aşa cum este considerat complexul de detenţie Auschwitz (în poloneză Oswiecim). Până la urmă dorinţa a fost îndeplinită – bifată undeva în agenda memoriei ca fapt îndeplinit. Dar asta presupune şi asumarea unor anumite consecinţe, care nu te lasă aşa de uşor – ulterior trebuie să plăteşti un preţ – chiar dacă iniţial vizita este pro bono, adică gratuit.

va urma

Fenomenul www.UNIMEDIA.md

De ceva timp UNIMEDIA produce valuri în spațiul mediatic din Republica Moldova. O echipa de tineri, motivați și pregătiți de condițiile tranziției haotice, sparg barierele neconvenționalului și captează interesele publicului internaut. Nu am cunoscut toata echipa, nici nu mi-am propus să fac acest lucru. În schimb am cunoscut un produs mediatic, care pare să se transforme într-un antreprenoriat profitabil din punct de vedere social şi din punctul de vedere al pluralismului de opinii. Consider că acest produs mediatic comportă un impact vizibil asupra democratizării Republicii Moldova. Mai mult decât atât, UNIMEDIA a devenit un spaţiu virtual de educaţie pentru cetăţenie democratică şi responsabilizare publică a tinerilor. De fapt, ceea ce nu face şcoala şi universitatea, face într-un anumit mod, UNIMEDIA (dar şi alte produse mediatice). Aş spune că este un rezultat al investiţiei efectuate de UNICEF, Fundaţia Soros şi alte organizaţii donatoare, care au investit în capitalul uman – în câteva sute de lideri comunitari. Beneficiarii unor asemenea programe au devenit germeni ai democraţiei. Unii dintre ei sunt prin politică, alții prin presă, alții peste hotare, alții... și tot așa. De fapt, acest produs mediatic reprezintă o valoare adăugată a donatorilor externi, dar și a procesului de educare a noii generații în spiritul democratic, cetățenesc, responsabil și vizionar. Mai mult decât atât, prin încercările sale, acest produs reușește să ofere o platformă a unor inițiative politice, a unor pachete de politici publice și, de ce nu, pregătește publicul beneficiar de o schimbare politică și socială. Indiscutabil, există anumite scăpări, conflicte și divergențe de opinii. Însă, toate acestea prilejuisc dezvoltarea și profesionalizarea acestui produs mediatic. Desigur, se demonstrează faptul ca etica și deontologia profesională, în sfera mediatică, se învață pe principiul încercare-eroare.
Nu am în vedere comparaţia UNIMEDIA cu presa scrisă şi electronică pe criteriul profesionalismului, ci pe criteriul originalităţii, cadrului pluralist şi de educaţie a publicului beneficiar. Dacă se va depune un efort asiduu şi continuu, UNIMEDIA poate deveni o practică de calitate din spaţiul est-european, un gen de trambulină mediatică pentru viitorii politicieni, analişti şi comentatori politici, oameni de afaceri, jurnalişti ş.a. - ceea ce până acum a lipsit cu desăvârşire din spaţiul public autohton.
Cu certitudine, UNIMEDIA este pionerul autohton în ceea ce numesc specialiştii din domeniul jurnalismului şi ştiiţelor comunicării ca fiind New Media. Desigur, UNIMEDIA-diştii (aici am în vedere echipa şi cei care cooperează cu ei, inclusiv eu) mai au foarte mult de lucru. Poate până la acest moment echipa UNIMEDIA a realizat doar 0,01% din ceea ce trebuie să facă. Dar asta este sensul vizionar al unei afaceri mediatice. Poate peste un an sau doi vedem și un post de radio și o televiziune. La mai mult și la mai mare!

P.S. Recunosc ca sunt partizan acestui produs mediatic și elogiul dat denotă o stimă. Însă, în același timp, am și o serie de așteptări, care cresc proporțional cu dezvoltarea și profesionalizarea serviciului și a întregii echipe. Cu alte cuvinte, asta înseamnă că voi cuteza să cer mai mult, voi îndrăzni să comentez activitatea sau inactivitatea produsului, voi avea curajul să reproșez echipei UNIMEDIA și, de ce nu, voi avea onoarea să îi laud. Concomitent, voi incerca sa fiu obiectiv și subiectiv astfel ca, dintr-un simplu serviciu de informare, acest produs să se transforme într-o adevărată corporație mediatică.

Despre PPCD și viitorul său parlamentar....

UNIMEDIA a publicat azi un comentriu scris de Denis Cenușă. Denis, junior fiind în ale analizei politice (trebuie să recunosc ca și eu sunt în situația lui), exclude de la o posibilă coaliție la actul guvernării, după alegerile 2009, un candidat plin de istorie în spate. Este vorba despre PPCD. Asta în ipoteza în care PCRM-ul nu va fi în stare să guverneze. Cutând de ceva vreme și eu răspunsul la întrebarea cu pricină trebuie să îi spun lui Denis că eu cred că PPCD-ul va rezista și bătăliei electorale din 2009. Iar, dacă va fi și cazul, pentru a guverna se va mai alia cu PCRM-ul .
Desigur, capacitatea lui Iurie Roșca de a scoate oamenii în strada s-a epuizat. Nu mai are legitimite de a mai scoate lume in strada după acordul din 4 aprilie 2005. A, că poate dl. Roșca găsi o alta carte de bătaie, asta-i altceva. Oricum, cartea nu va fi una în opoziție tranșantă cu PCRM, ci una in „loialitate” cu acesta. PPCD va trebui sa-si asigure minimul de procente necesare intrării in Parlament. Astfel, PCRM va fi interesat să sprijine PPCD-ul în alegeri. De ce? Deoarece își va ști foarte bine partenerul. Adică cam se va ști la ce se poate aștepta PCRM de la PPCD. Pe când, PCRM nu va ști să anticipeze cu exactitate mișcările PL-ului și a PLDM-ului. La fel nici PPCD nu va fi în stare să anticipeze acest lucru. Iată de ce, PCRM-ul va face tot ceea ce poate pentru a introduce PPCD-ul în legislativul viitor. Astfel PCRM se va asigura că va putea guverna într-un anumit fel. Iar, lui Iurie Roșca i se mai satiface încă o dată dezideratul de guverna. În concluzie, este prematur să eliminăm PPCD-ul din calculul luptei electorale.
Principiul care generează o asemenea tactică ar fi: este mai bine să ai de partea ta și o grupare de opoziție aflată în proces de decădere, pe care o știi ca pe o poezie, decât pe cineva care abia acum s-a format și are capital politic în expansiune.

Opsss... Președintele Voronin a declarat anul 2008 ca An al Tineretului.

Cum se fac politici publice în Republica Moldova

Scriam într-o postare anterioară că săptămâna trecută mail-ul mi-a fost asaltat cu câteva mesaje, care conțineau comunicatul de presă elaborat de CNTM. Această organizaţie umbrelă, în unison cu alte organizaţii nenominalizate, solicita declararea anului 2008 ca an al tineretului. Din teorie știu, și le mai spun și studenților mei, că de la solicitare (comunicatul CNTM) și până la o decizie de politică (decretul prezidențial) este cale lungă și multă bătălie de interese politice, economice și mediatice. Ori, în cazul acesta comunicatul CNTM a fost remis pe 22 decembrie, iar pe 26 decembrie Serviciul de Presă a Preşedintelui ne comunica că decizia politică a fost luată şi decretul a fost semnat. Practic, în 2 zile lucrătoare grupurile de interese s-au bătut cât s-au bătut, s-au găsit banii necesari şi mass-media a relatat enorm de multe ştiri, prin care sa creat o necesitate publică de a institui un cadru de politici în domeniul tineret. Ori, nu a fost să fie aşa... linişte şi pace. În această logică, înseamnă că decizia politică fost luată mult mai devreme. Iar, aparatului prezidenţial îi lipsea o solicitare publică. Hopsss... şi cine să fie? Bineînţeles, o organizaţie umbrelă (organizaţie de piaţă) cu asociere externă, adică europeană. Iată cum, puterea politică uzitează de voinţa şi disponibilitatea asociativă a unor ONG-uri de tineret, pe de o parte, şi cum încalcă procedura de consultare publică, pe de altă parte.
Atenţie, problema mea nu este asupra declarării anului 2008 ca An al Tineretului, deşi acest lucru va fi în detrimentul tineretului. Problema mea este una de respectare a procedurilor de consultare politică şi publică şi de recunoaştere a organizaţiilor de piaţă în calitatea acestora de actori şi competitori egali şi nu subordonaţi ai puterii politice. Mai explicit: la un telefon a cuiva de la guvern sau de la preşedinţie, o organizaţie reprezentativă să fie manipulată. Mai mult decât atât, dacă vectorul Republicii Moldova este unul de integrare europeană, atunci pentru a respecta opţiunea instituţiilor comunitare Preşedintele Republicii Moldova putea să se declare anul 2008 ca An al Dialogului Intercultural. Asta aşa... cel puţin să fie în unison lumea europeană.
Îmi pare nespus de rău de CNTM că a devenit manivela autorităţilor guvernamentale în ceea ce priveşte răfuiala politică pe politici publice (şi ştiu de ce afirm acest lucru). Să înţeleg că persoana de la conducerea CNTM va fi răsplătită cu o funcţie guvernamentală, aia rămasă vacantă...?! Totuşi, cel mai rău lucru este că acum CNTM, fiind o organizaţie umbrelă utilizată şi compromisă de puterea politică, nu mai are nici o legitimitate să reprezinte domeniul de tineret, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european.
Şi dacă este să fie anul 2008 An al Tineretului, atunci promit că lunar voi posta pe blog analize privind involuţia domeniului de tineret şi a politicilor de tineret din Republica Moldova. Şi asta o voi face în ciuda faptului că voi fi considerat ca o persoană care denigrează imaginea externă a Republicii Moldova, nepatriot şi cetăţean indezirabil interesului politic de integrare europeană.

P.S. I Trebuie să recunosc faptul că imediat ce am primit comunicatul CNTM am schiţat un răspuns prin care să-mi exprim nedumerirea. Însă, nu l-am trimis şi nu l-am postat pe blog, aşteptând efectul acestui comunicat.

P.S. II În anii 2002 - 2003 se vorbea foarte mult de ONG-uri şi organizaţii umbrelă de tipul „GONG”. Iată-că metafora nu a dispărut din spaţiul public autohnon, ci devine chiar un indicator indispensabil pentru efectuarea analizelor şi evaluărilor de politici publice.