Nicolae TODERAŞ

(I) un blog despre tranziţia... umană, politică, economică, culturală etc. ori/şi (II) un blog despre politicile publice din Republica Moldova văzute de la Bucureşti

13 mai 2009

Efectele promisiunilor electorale facute de PCRM in „Anul Tineretului”


In contextul actual al Republicii Moldova s-a observat ca in ultimii doi ani puterea politica a incercat sa uziteze de aceste caracteristici ale tinerilor. Insa, puterea politica nu a stiut cum sa gestioneze in mod eficient si transparent politicile specifice si adiacente domeniului de tineret, chiar daca a dispus de portofolii si de practici calitative relevante specificului intern, dar si de disponibilitatea Uniunii Europene de a aprofunda cooperarea in acest domeniu de politici.
Cu regret, trebuie mentionat faptul ca si comunitatea organizatiilor nonguvernamentale specializate in domeniul de tineret au fost comode cu o asemenea stare de fapt. Organizatiile studentesti s-au multumit doar cu masuri de fatada, iar cele de tineret s-au multumit cu faptul ca din cand in cand presedintele tarii si reprezentantii cabinetului de ministri le are in vedere si le cheama liderii respectivelor organizatii la pseudo-consultari. Continuare


{acest comentariu a fost elaborat in exlusivitate pentru portalul www.europa.md}

08 mai 2009

Identificarea si pedepsirea tapilor ispasitori - modul ales de PCRM de a concilia societatea fracturata


In cazul situatiei post-electorale se observa ca prin declaratiile sale liderul PCRM, presedintele in exercitiu Vladimir Voronin, penalizeaza acele categorii de varsta, sociale si profesionale care constituie in mod predilect bazinele electorale ale principalelor partide de opozitie: mai ales tinerii cu studii superioare si profesorii.
Discursul nu este deloc conciliant, asa cum ar trebui sa fie un discurs al unui sef de stat. Din contra, este un discurs sfidator si focalizat pe pedepsirea unor „tapi ispasitori” identificati printre categoriile de varsta si profesionale indezirabile partidului castigator. Imediat dupa escaladarea evenimentelor violente presedintele Republicii Moldova a enuntat „tapii ispasitori” ai presupusei „lovituri de stat”. In mare parte, discursurile incriminatorii au vizat partidele de opozitie, serviciile secrete straine, miscarile extremiste de dreapta, cadrele didactice, implicit rectorii institutiilor de invatamant superior si ai unitatilor de invatamant preuniversitar, dar si un rival economic in persoana unui om de afaceri. Continuare

{acest comentariu a fost elaborat in exlusivitate pentru portalul www.europa.md}


Sursa pozei: Romania Libera

01 mai 2009

Cateva motive generatoare ale „marii debarasari” in timpul evenimentelor post-electorale din RM


In acalmia ce s-a instaurat dupa 7 aprilie 2009, metaforic vorbind, evenimentele violente si devastatoare s-au prezentat a fi ca o „mare debarasare” de echipamente uzate, mobilier invechit, arhive, diverse utilitati degradate, dar mai ales de puterea politica care guverneaza de mai bine de 8 ani. Aflam zilele acestea detalii interesante despre actiuni de modernizare a anumitor parti ale edificiilor devastate preconizate pentru acest an sau pentru anii urmatori. Bunaoara, Vladimir Baldovici, ministrul constructiilor si dezvoltarii teritoriului, a recunoscut faptul ca oricum sala de sedinte a Parlamentului a fost inclusa intr-un plan de reabilitare inca dinaintea protestelor devastatoare. In acest context, actiunea „patriotica” de reabilitare a celor doua edificii devastate pare a fi un scenariu perfid pentru a repara cele doua edificii. continuare

{acest comentariu a fost elaborat in exlusivitate pentru portalul www.europa.md}

26 aprilie 2009

Complexul TIM - forme si manifestari la tinerii din RM in lumina violentelor post-electorale



In cele ce urmeaza voi incerca sa construiesc un profil sintetic al tinerilor de azi, profil care dupa opinia mea ne va ajuta sa intelegem factorii si mediile declansatoare ale actiunilor de violenta si de devastare petrecute recent. Pentru aceasta voi apela la consideratiile profesorului Jean Petaux. Profesorul Jean Petaux este expert al Consiliului Europei in domeniul educatiei si dialogului intercultural si intergenerational si este autor al mai multor studii si analize privind politicile interculturale si ale schimbarii politice. Am avut prilejul sa audiez discursul sustinut de profesorul Jean Petaux in cadrul celui de-al III-lea Forum Intercultural „Promovarea Dialogului Intercultural intre Generatii”, organizat de catre Consiliul Europei in cadrul Programului in domeniul dialogului cultural si prevenirii conflictelor. Forumul s-a desfasurat in perioada 17-18 martie 2006 la Bucuresti si a intrunit reprezentanti ai tuturor guvernelor statelor membre ale Consiliului Europei. continuare aici

{acest comentariu a fost elaborat in exlusivitate pentru portalul www.europa.md}

Foto: unimedia.info/

24 aprilie 2009

Reflexii in vreme de acalmie: tinerii si schimbarea politica


Recentele evolutii politice si sociale din Republica Moldova evidentiaza profunzimea fracturii spatiului social si public intern. Din punct de vedere ideologic, sciziunea creeaza cel putin doua clivaje: unul generational – tanar contra varstnic; si unul doctrinar - ideologic: socialism hibridizat contra liberalism disociat. Aceste clivaje sunt completate cu un alt calup de clivaje evidentiate endemic dupa 1991, clivaje ce se refera la aspectele etno-culturale, la mediul de rezidenta, precum si la categoriile profesionale. Pe langa faptul ca asistam la un pregnant conflict intergenerational, conflict ce mocneste inca din perioada dezintegrarii URSS, in realitate avem de a face cu un deficit democratic. continuare
{acest comentariu a fost elaborat in exlusivitate pentru portalul www.europa.md}
Poza este preluată din setul de imagini de promovare vizuală a UE (seria 1999).

16 august 2008

“Bosorogismul” si viitorul Republicii Moldova


Răspunsuri razlete la apelul lui Tudor Darie

Dupa euforia lui Tudor, rezultata de la participarea lui la o scoala de vara organizata de Autoritatea Nationala pentru Tineret din Romania si patronata de Adminsitratia Prezidentiala a Romaniei, acesta revine cu indemnul cititorilor blogului sau sa ia atitudine la chemarea „E timpul sa puneti voi tara la cale, nu o lasati pe mana unora ca noi!”. Indemnul a fost enuntat de presedintele Romaniei, Traian Băsescu, care a participat la respectivul eveniment. In acest sens, Tudor vine cu imboldul sa revolutionam clasa politica si sa eliminam “bosorogii” de la guvernare. Tinand cont de indemnul lui, vreau sa raspund cu citeva idei razlete. Precizez faptul ca in viitorul apropiat chiar va trebui sa scriu mult mai mult legat de aspectul conflictului inter-generational si sa explic de ce in cazul Republicii Moldova "bosorogismul" ramane a fi una dintre strategiile viabile si coerente asupra modului de infaptuire a politicilor si reformelor interne. In acest post, arunc doar citeva judecati de valoare cu scopul de a sustine dezbatrerea initiata de Tudor.
In primul rand, vreau sa il rog pe Tudor sa explice mai clar ceea ce inseamna "bosorog", astfel ca sa stiu despre ce categorie sociala si tipologica vorbim. Una este sa fii “bosorog” pasiv si doar sa votezi din vreme in vreme, si cu totul alta este sa fii “bosorog” activ si plin de tinerete si noima profesionala. Sincer vorbind, termenul de “bosorog” mi se pare discriminator, insa respect regula jocului punctata de Tudor si raspund uzitand notiunea in cauza prin a o incadra in ghilimele.
In al doilea rand, nu este clar pentru ce context statal a spus dl. Presedinte acest lucru. Daca indemnul ar fi pentru Romania, comentariile capata un anumit sens specific spectrului politic si administrativ ramanesc, pe care putini il inteleg si multi comenteaza. Daca referinta ar fi pentru cazul Republicii Moldova sau al Ucrainei atunci indemnul incalca grav protocolul statutar si ar reprezenta o imixtiune in afacerile interne ale unui alt stat. Inteleg ca presedintele stia la ce eveniment merge si in consecinta trebuia sa isi dea seama care ar trebui sa fie discursul si tonul enunturilor. Dupa care ne mai intrebam de ce apar frustari politice si administrative intre state.
In al treilea rand, nu cred ca merita sa fie ascultat un presedinte de pe bulevardul Stefan cel Mare, ori un alt presedinte de prin cartierul Cotrocenilor, care citesc si enunta logici din rapoarte incoerente si neprofesionist redactate de proprii consilieri. Vorba aia: "populismul si vedetismul sunt in floare, iar profesionalismul si metodologismul sunt in lichidare". Din punct de vedere al strategiilor politice, tocmai tinerii (consilieri si manageri) sunt manipulabili si anume aceasta convine diverselor grupuri de interese si de presiune (a se vedea perspectiva “iron triangle”). Chiar daca unii dintre actualii consilieri ai presedintelui Basescu mi-au fost profesori sau colegi (civici sau epistemici), sunt de parere ca la aspectul de calitate profesionala, pregatirea acestora nicidecum nu poate consitui exemple de practici de calitate, care sa fie transferate catre restul componentelor din sfera guvernamentala, precum si celei non-profit sau celei pentru profit. A vorbi in limbaj sablonizat (de lemn sau in clisee) pot toti. In schimb, pentru a ajunge la cauzalitati si propune solutii viabile si pertinente, pot foarte putini. Aume acei care detin aceste arme epistemice migreaza, in cel mai bun caz in mediul privat intern.
In al patrulea rand, as fi bucuros daca liderii de tineret din Republica Moldova pot invata ceva din experienta Romaniei in domeniul dezvoltarii politicilor de tineret si a modului de formare si profesionalizare a expertilor in domeniul politicilor de tineret. Mai cred ca, in cazul politicilor de tineret, componenta de formare a tinerilor lideri politici, Romania are ce sa invete de la Republica Moldova. Socant, nu?! :) In schimb, este antagonica situatia in domeniul politicilor educationale. In acest aspect chiar ca trebuie sa deschidem ochii la unele progrese ale Romaniei, dar sa ne concentram la invatarea lectiilor oferite de Marea Britanie.
In al cincilea rand, intre un tinar si un "bosorog", personal as opta pentru un "bosorog". Noima schimbării nu consta in energia si rapiditatea juvenila, ci in experienta si rationalitatea cu care inovativitatea (sub toate formele ei) provoaca schimbarea. Tinerii au imaginatie, insa aceasta trebuie temperata si adaptata contextelor experentiale si metodologice, lucruri pe care ei nu le detin si care se invata cu timpul si prin exersare asidua. Mai mult, tinerii sunt mult mai avari la resursele publice si in cazul asta cum trebuie impacata modestia cu profesionalismul?
Ce facem cu experienta “bosorogilor”? Cum sa “pui tara la cale”, cind marea majoritate din tinerii lideri politici habar nu au ce insemana tara si cum se guverneaza/manageriaza aceasta? Cum ii motivam pe tinerii lideri sa interiorizeze cultura ascultarii si invatarii din experienta “bosorogilor”? Putem oare asigura coerenta in managementul public atunci cand majoritatea liderilor si functionarilor publici sunt tineri si putin experimentati? Din fericire, Republica Moldova are citeva sperante eminente cu potential de renume continetal si mondial, care preiau asiduu din experienta expertilor de renume. Prefer sa nu dau nume acum. Si asta nu ca vrea un presedinte sau altul, ci ca acestea si-au creat o viziune profesionala si nu s-au “milogit” la politicienii de pe Bac sau de pe Dambovita, care sa le mai dea un imbold populist ca “stiti, noi va asteptam, dar voi nu vreti sa veniti”.
In concluzioinarea gandurilor razlete, solutia este in gasirea unui echilibru inter-generational, fundamentat in primul rand pe criteriul profesionalizarii longitudinale si nu pe criteriul amatorimsului si vedetismului politic - specifica acestor vremuri de tranzitie.

Apropo I, vineri, 15 august 2008, am audiat la Antena C emisiunea din intervalul 17.20 -18.00 in care se discuta despre biserica si tineret. Am ramas profund dezamagit de abordarea discriminatorie, sub toate aspectele, manifestata de invitatii din studio (doi preoti). Rau ca nu puteai interveni. Cred ca realizatorul emisiunii si-ar fi dat seama anterior inceperii emisiunii ca iesea cu scandal daca se intervenea in direct.
Trebuie sa recunosc ca marti, 12 august 2008, tot in cadrul respectivei emisiuni am intervenit cu critici dure la adresa Ministerului Educatiei si Tineretului in privinta politicii admiterii in institutiile de invatamant superior. De data aceasta doamna Maria Golban a ripostat cu contr-argumente care sa apere deciziile incoerente ale puterii politice si administratiei centrale. In schimb, acestea nu fost deloc poertinente si bine chibzuite, ci doar copy-paste din discursul actualei puteri.

Apropo II, dezbaterea privind Anul Tineretului continua si chiar a capatat o dimensiune profesionala si chiar sinoptica (fac aluzii la presedinta CNTM). Tin sa ii multumesc Veronicai Russu, de la Ziarul de Garda, pentru o investigatie destul de reusita asupa “pomenii electorale” -identificata prin Anul Tineretului. Promit ca voi mai scrie la acest capitol, si de ce nu, poate planific realizarea unui Indivitual Policy Paper legat de acest subiect – asta undeva prin decembrie.

Poza este creaţia lui Merloz Paris din seria Life in Paris. Seria este accesibilă la ....

20 iulie 2008

Frustrarea feministelor autohtone sau cum Vitalia Pavlicenco cade în capcana propriului discurs

Am citit pe blogul doamnei Vitalia Pavlicenco un post destul de acid la adresa apelului lansat de PLDM privind instituirea Consiliului pentru Dialog şi Cooperare. Este firesc şi perfect adecvat ca PNL să reacţioneze atât de critic la această iniţiativă. Însă, în postul doamnei Vitalia Pavlicenco am identificat un profund sentiment de frustrare de persoană politică. Frustrarea se referă la aspectele dimensiunii de gen şi mai ales la condiţia domniei sale ca lideră a unui pardit politic din Republica Moldova. Părerea mea este că politiciana Vitalia Pavlicenco a scos la iveală „arma politică” pentru lupta electorală ce s-a instaurat deja în spaţiul public intern. Ceea ce este regretabil în acest aspect este că discursul este difuz şi nu se focalizează pe anumite dimensiuni de politici relevante, ci mai degrabă ca o unealtă de „apărare” politică. De exemplu, damna Vitalia Pavlicenco preferă argumente de genul: ...barbaţii încă nu se pot depaşi să discute cu femei lideri”.
Ca spectator al vieţii politice din Republica Moldova, dar şi ca adept al dimensiunii de gen în tot ceea ce însemnă politică, politici publice, viaţă publică, viaţa privată ş.a. , nu pot accepta asemenea argumente. Acest tip de argumente demonstrează puerilitatea discursului politic şi, de fapt, creează complexe care pot dăuna însăşi dimensiunii de gen. Datoria doamnei Pavlicenco, în cazul în care şi-a asumat acest subiect de „luptă electorală”, este să propună alternative de tactici. Am înţeles totuşi că PNL-ul a devansat iniţiativa PLDM-ului. În acest caz, alternativa propusă trebuie consolidată şi nicidecum uitată. Ori, "plânsul" că în politica internă domină patriarhatul, nu explică nimic şi nici nu ajută la depăşirea situaţiei privind ocolirea PNL în instituirea CDC.
Utilizarea aspectelor de gen în explicarea de ce PNL a fost ocolit nu reprezintă un punct forte al discursului feminist. Din contra, acest aspect dăunează imaginii politice a unei femei care este implicată de mult timp în viaţa politică internă. O consideram a fi mai cutezătoare, mai demnă şi mult mai atentă la asemenea tactici. Feminismul în politică nu se construieşte pe tactici plângăcioase, ci pe tactici de politici alternative şi competitive. Însă, până la acest moment nu am văzut nici o iniţiativă legislativă privind dimensiunea de gen pe piaţa muncii, dimensiunea de gen in educaţie, dimensiunea de gen în aspectul pensionarii, dimensiunea de gen a reconcilierii de muncă, familie şi viaţa privată.
În 2005, prin tactica fermoarului, PPCD şi-a permis să facă cea mai dăunătoare manevră asupra dimensiunii de gen în viaţa politică internă, tocmai prin mutarea unor candidate de pe primele locuri din lista de candidaţi pe ultimele locuri chiar în ajunul scrutinului. Imaginea lăsată de această manevră a fost că femeile pot fi manipulate şi utilizate în lupte electorale, fără ca acestea să riposteze în mod adecvat. Mai mult, unor politiciene din PPCD le-a convinit situaţia şi au fost indiferente de dimensiunea de gen. Am înţeles că metoda va fi utilizată şi pentru viitoarele alegeri parlamentare. Mă întreb dacă nu cumva femeilor din PPCD chiar le convine această manevră politică şi dacă într-adevăr îşi asumă rolul de „momeală” de voturi. Conservatorismul şi loialismul promovat de însăşi femeile din viaţa politică şi publică demonstrează faptul că dimensiunea de gen din Republica Moldova este una „de vitrină”. De multe ori, însăşi femeile politiciene devin ostile politicilor având ca teme egalitatea de gen. Ori, acest lucru devine dăunător pentru atât pentru consolidarea democratică a statului, cât şi pentru satisfacerea intereselor cetăţenelor, adică a femeilor. Devine evident faptul că patriarhatul va domina în spaţiul politic intern atât timp cât feministele autohtone vor fi frustrate de propria lor soartă în viaţa politică.
În viaţa politică parteneriatul egal înseamnă şi o competiţie egală. În acest caz, doamna Pavlicenco trebuie să acţioneze demn, cu încumetare şi fără ca dimensiunea de gen să fie utilizată doar în cazul situaţiilor de eşec sau de conflict. Dacă PNL a fost evitat sau ignorat, atunci acest actor politic să nu dispere. Acesta trebuie să se concentreze pe elaborarea şi sugerarea de propuneri alternative şi competitive, fundamentate pe o logică a cooperării extinse. În final, aş dori să o întreb pe doamna Pavlicenco dacă în partidul pe care îl conduce dimensiunea de gen este asumată sau împărtăşită cu responsabilitate de către fiecare membru sau este utilizată numai de doamna Vitalia Pavlicenco ca temă de campanie electorală?